Bunicii împrăștie praf de stele peste viețile nepoților: Din Neamț, pe marile scene ale lumii – Anda Bradan

„Nimeni nu poate face pentru copilași ceea ce fac bunicii. Bunicii împrăștie un fel de praf de stele peste viețile micilor copii.” – Alex Haley

Într-adevăr, pentru nepoți, bunicii au o frumusețe aparte, o frumusețe ce nu se poate compara cu altceva, nici cu toate nestematele din lume. Bunicii sunt cele mai înțelepte călăuze în viața unui copil, sunt oameni peste care anii au cernut o multitudine de experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, din care orice tânăr poate învăța ceva. Bunicii sunt exemple perfecte de răbdare, putere și înțelepciune, sunt izvoare de energie și bunătate. Cât sunt de norocoși cei care încă mai au bunicii alături…

Bunicii ocupă cel mai important loc în inima unui copil, bunicii nu ceartă, bunicii iartă, iubesc și „șlefuiesc” suflete minunate. Cu un astfel suflet am reușit și noi să discutăm, iar în cele ce urmează vă vom prezenta și dumneavoastră povestea de succes a unei fete extraordinare, o fată care încântă lumea cu glasul și cu bunătatea ei.

Știm cu toții că, în general, copiii crescuți de bunici au calități speciale, au o bunătate și o modestie aparte. Un astfel de copil au reușit să modeleze doi bunici de la Borca. Povestea Andei Bradan are un început oarecum trist, însă, cum nimic nu este întâmplător, poate acest început a fost cheia succesului său. Anda s-a născut la Borca, iar la vârsta de doi anișori, a rămas în grija bunicilor, după ce părinții ei s-au despărțit. A studiat la școala din localitate, însă în primul semestru al clasei a 9-a, bunicii i-au pregătit o surpriză ce avea să îi schimbe total cursul vieții:

„M-am născut în comuna Borca, județul Neamț. unde am crescut și studiat până în clasa a 9-a semestrul 1, respectiv anul școlar 2013-2014. O schimbare fulger și neașteptată a avut loc în acea perioadă intersemestrială, când bunicul meu a avut revelația de a începe, împreună cu domnul director al Liceului Teoretic din Borca (fără știrea mea), procesul de transfer la Liceul de Arte „Victor Brauner” din Piatra Neamț. In altă ordine de idei, în semestrul al doilea (februarie 2014), m-am trezit „la Muzică”, bineînțeles după o serie de examene de diferență pe care am fost nevoită sa le dau, chiar dacă nu voiam asta. Nu voiam să accept nici măcar ideea de a pleca la un alt liceu, pentru ca toată viața mea era la Borca.

Atunci, bunicii mei foarte hotărâți, mi-au spus: „Copilă, vei pleca la Piatra!” Tataia îmi spunea mereu că visul lui e să mă vadă pe scenă, apoi am început să fac pași pe acest drum. Se spune că nimic nu e întâmplator și că tot răul e spre bine. Cred cu tărie că tot ce s-a întâmplat în viața mea, a fost cu acest scop. Dacă nu m-ar fi crescut bunicii de la vârsta de 2 ani (și părinții nu s-ar fi despărțit ulterior, etc), probabil că nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat, iar viața mea ar fi avut un alt rost.

Țin minte că la liceu am avut de ales între Canto Clasic și Canto Tradițional... Nu voiam sa studiez canto tradițional fiindcă eu cântam numai muzica pop la acel moment, așadar a fost o provocare să aleg Sectia de Canto Clasic, despre care nu dețineam cunoștințe la acea vreme. Așa am cunoscut-o pe doamna profesoară Olguța Toma, cea care mi-a deschis cărarea plină de provocări pe care am ales să merg, pentru a nu-mi ascunde „talanții”.

Astfel, am descoperit împreună că aveam un potențial foarte mare pentru muzica clasică ce aștepta să fie șlefuit, iar progresul se arăta intr-un continuu „crescendo”.

Cu timpul, primul capitol din viața mea muzicală trebuia să se încheie, pentru a putea începe următorul (în 2017), la Universitatea Națională de Muzică din Bucuresti, unde am fost pusă in fața adevăratelor provocări, care m-au ajutat să răzbesc. Am absolvit (în 2021) studiile de licență ale Facultății de Interpretare muzicală, secția Canto, în cadrul UNMB, la clasa Conf. Univ. Dr. Claudia Codreanu. De asemenea, doamna Codreanu, a avut și are un rol extrem de important in evoluția mea muzicală. În prezent urmez studiile la Master, in cadrul UNMB, în continuare fiind discipolă a Maestrei Claudia Codreanu.”, ne-a declarat Anda.

De-a lungul anilor de studiu, Anda a obținut numeroase premii la concursuri naționale de canto. Din 2018 este membră a Corului Regal, ansamblu cameral de tineret aflat sub Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale Principele Radu al României, alături de care a participat la o serie de concerte pe scene importante precum: scena Ateneului Român, Sala Radio din Bucuresti, Palatul Cotroceni, diferite scene ale Filarmonicilor din țară.

În 2021 a devenit colaborator al Corului Filarmonicii din Ploiești, alături de care a participat la numeroase proiecte atât pe scena Filarmonicii, cât și pe marile scene din Germania, Elveția, Austria.

„Lăsând puțin la o parte activitatea corală, există, desigur, și o serie de concerte la care am participat/debutat ca solistă, Masterclass-uri în cadrul cărora am lucrat cu diverși cântăreți de operă, regizori de teatru, dirijori, etc. De pildă, Masterclass-ul din Italia din cadrul Festivalului Internațional de Operă de la Sarzana, unde am lucrat cu Bass-ul Roberto Scandiuzzi, Davide Garratini Raimondi, regizor al Teatrului Scala din Milano și soprana Patrizia Pace. În Gală am cântat alături de Orchestra Filarmonicii „Arturo Toscanini” din Parma. Concertul de la Cotroceni, din cadrul Festivalului George Enescu din București, unde am debutat ca solistă alături de Corul Regal și Orchestra Opera Clandestină, este de asemenea un motiv de mândrie pentru mine.”, ne-a transmis Anda Bradan.

Anda ne-a mai transmis faptul că: „Încă de când eram mititică, muzica a fost unica mea manifestare, pe care n-am conștientizat-o mult timp. Ce m-a determinat să pășesc spre lumea muzicii, a fost credința și sprijinul bunicilor mei, care m-au și crescut. În ultimii 8 ani, anii de studiu, am dobândit noi perspective asupra a ceea ce definește artistul liric și asupra drumului pe care îmi doresc să-l parcurg mai departe.”

Anul trecut, la finalul lunii iunie, Anda avea să primească cea mai dureroasă veste. Bunicul ei, omul care a sprijinit-o, omul care a încurajat-o și i-a presărat „praf de stele” peste creștet încă de la vârsta de doi anișori, a trecut fulgerător la cele veșnice, iar cel mai mare regret al Andei a fost că nu a apucat să-i mai cânte măcar o dată: „Of, tătăițul meu drag… glasul meu! Încă de când eram mititică îmi era frică de ziua asta. Ce mă fac eu fără matale? Nici n-am apucat să-ți spun că am încheiat încă o etapă foarte importantă din viața mea, iar totul ți se datorează!
N-am apucat să-ți mulțumesc, n-am apucat să-ti cer să mă ierți pentru tot ce ti-am greșit.
Am inima intr-un miliard de bucăți.. Aș da orice, să-ți mai pot cânta o dată…”. După primirea acestei vești, Anda a promis că va face tot ce-i stă în putință ca bunicul ei să fie mândru și de acolo, de sus.

„Bunicii nu mor niciodată! Îi sunt recunoscătoare bunicii mele pentru că și ea respira odată cu mine acest dar, amintindu-mi mereu să continui lupta, să mă depășesc pe mine însumi și să îmi ating țelul.

Le mulțumesc, de asemenea, și oamenilor care au crezut în mine și mi-au dăruit un strop de putere pentru a răzbi. Tataia și Mamaia vor trăi mereu prin muzica mea.”, a transmis Anda în încheierea discuției noastre.