Școala din România: pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Depinde unde te naști
- Realitatea crudă din spatele tuturor statisticilor este că în școlile din România nu talentul și capacitățile elevului determină succesul, ci locul și mediul în care se naște. În orașe, școlile se împart în școli „de elită”, căutate și de elevi, și de profesori. De la bun început, accesul la o școală „bună” înseamnă un avantaj greu de atins de către un copil mai puțin norocos. Și, cu cât copiii continuă să meargă la școli de top, cu cât avantajul lor se mărește. Iar în josul clasamentului se află marea masă a învățământului rural, școlile cărora le lipsesc resursele, profesorii calificați, uneori utilitățile și chiar elevii.
- Sunt școlile de care fuge toată lumea, cu excepția copiilor care nu au altă soluție. Aproape un milion de copii învață azi în școli aflate la sate. Menirea școlii, de a le oferi șanse egale tuturor copiilor, pentru ca societatea în ansamblul ei să progreseze, a fost ratată; așa cum este construit în prezent, sistemul de educație lasă în urmă școlile și elevii de la sate.
- Mulți dintre acești copii aleg să plece de pe băncile școlii din cauza sărăciei de acasă, pentru că trebuie să muncească de mici în gospodărie, pentru că familia nu își permite cheltuiala de a-i ține la școală sau pentru că din toate motivele de mai sus înregistrează rezultate din ce în ce mai slabe la învățătură. Pentru mulți dintre ei, finalul este părăsirea școlii, care înseamnă, cel mai probabil, condamnarea la o viață de privațiuni materiale.
