SEMNAL DE ALARMĂ: Pădurea de pe Muntele Cozla DISPARE. Copacii mor cu fiecare lună, iar autoritățile trăiesc într-un basm (IMAGINI)

Pădurea de pe Muntele Cozla, un simbol al orașului Piatra Neamț și un loc de recreere pentru localnici și turiști, este în pericol de a dispărea complet. De la lună la lună, tot mai mulți copaci se usucă, iar peisajul verde care odinioară încânta privirile este acum înlocuit de trunchiuri uscate și crengi moarte.

Specialiștii sugerează că pădurea ar putea fi atacată de un dăunător cunoscut sub numele de lymantria monacha, o insectă care provoacă daune considerabile vegetației forestiere. Acest dăunător mai este cunoscut și ca „defoliatorul pădurilor”.

Dintre insectele dăunătoare pădurilor de răşinoase care se pot înmulţi în masă şi pot provoca pagube importante, Lymantria monacha L. este specia cea mai periculoasă. Datorită polifagiei (atacă toate speciile de răşinoase şi nu numai) şi faptului că, spre deosebire de alţi defoliatori, se hrăneşte atât cu acele din creşterea anuală cât şi cu celelalte ace, poate provoca defolieri totale, care duc inevitabil la uscare. Alţi defoliatori ai răşinoaelor din ţara noastră, precum tortricidele bradului Choristoneura murinana şi Semasia rufimitrana, se hrănesc doar cu acele din creşterile anuale ale brazilor, restul acelor nu sunt atacate şi, ca urmare, asimilaţia clorofiliană este doar diminuată şi nu întreruptă, arborii atacaţi supravieţuind.

Arealul, respectiv zonele de gradaţie ale insectei Lymantria monaha cuprind pădurile de răşinoase din întreaga EuroAsia, începând din extremul orient, din Japonia, Siberia şi până în Portugalia. În zonele mai sudice, între 400 şi către 470 urmăreşte pădurile din zona montană, însă cele mai mari suprafeţe infestate sunt mai la nord, în pădurile de pin, molid şi brad din regiunea de câmpie şi coline. Cele mai cunoscute înmulţiri în masă au cuprins milioane de hectare în special în pădurile de pin din Polonia, Bielorusia, Prusia orientală (acum regiunea Kaliningrad). La începutul anilor 1990, în Polonia combaterea dăunătorului s-a desfăşurat pe mai mult de 1,5 milioane de hectare utilizând avioane pentru difuzarea insecticidelor chimice şi a biopreparatelor.

La noi în ţară primele informaţii în legătură cu Lymantria monacha le avem din anii 1891-1893. Atunci au avut loc atacuri în pădurile de molid din bazinul superior al Mureşului – ocoalele silvice Topliţa şi Reghin şi apoi imediat (1896-1897) în bazinul Bistriţei – ocoalele Borsec, Broşteni şi Bicaz. În anul 1898 s-au semnalat atacuri în bazinul mijlociu al Bistriţei pe 600 ha (ocolul silvic Tarcău). În anii 1922-1926 atacuri de Lymantria monacha au fost semnalate tot în jumătatea de nord a Carpaţilor Orientali în raza ocoalelor silvice Borsec şi Moldoviţa dar şi, pentru prima şi ultima dată în ocolul silvic Berzeasca din sud-vestul ţării.
În anii 1934-1935 au reapărut atacuri în ocoalele silvice Borsec (în pădurea Filip Andrei) pe 200 ha şi în Ocolul silvic Tulgheş pe 50 ha. Înmulţirile în masă ale insectei Lymantria monacha au revenit, în aceleaşi zone – în jumătatea de nord a Carpaţilor Orientali – în anii 1955-1958. În anii 1956 şi 1957 s-au înregistrat defolieri urmate de uscarea arboretelor de molid pe aproximativ 400 ha în pădurile Creanga şi Filip Andrei din ocolul silvic Borsec şi 240 ha în pădurile Omul şi Pinul din ocolul silvic Broşteni (primul atac din O.S. Broşteni a fost identificat în 1956 de către ing. Vichentie Pentiuc de la Direcţia Regională Silvică Suceava).
În anii 1957-1958 înmulţirea în masă s-a extins, fiind expuse la defolieri de diferite intensităţi pădurile de molid pe aproximativ 60000 ha. Pericolul defolierilor precum şi al răspândirii calamităţii pe suprafeţe mult mai mari au impus organizarea şi desfăşurarea celei mai mari acţiuni de protecţie a pădurilor desfăşurata vreodată în ţara noastră.

Deși pericolul se vede din depărtare și toate riscurile se cunosc deja, se pare că până acum, pe Muntele Cozla, nicio autoritate responsabilă nu a luat măsuri concrete pentru a limita răspândirea acestui dăunător. Lipsa de acțiune este alarmantă, având în vedere ritmul rapid în care pădurea își pierde vitalitatea. Dacă nu se intervine prompt, există riscul ca loc să devină un peisaj sterp, lipsit de viață și de frumusețea naturală care l-a consacrat.

Situația actuală nu afectează doar biodiversitatea și ecosistemul local, ci și comunitatea din Piatra Neamț, care își pierde treptat unul dintre cele mai valoroase spații verzi. Pădurea de pe Muntele Cozla este mai mult decât un simplu loc de plimbare; este un simbol al orașului și un refugiu natural pentru locuitorii săi.

Autoritățile competente ar trebui să ia măsuri urgente pentru a investiga cauzele exacte ale uscării copacilor și pentru a implementa soluții eficiente de combatere a acestui fenomen devastator. Salvarea pădurii de pe Muntele Cozla trebuie să devină o prioritate pentru toți cei implicați în protejarea mediului și a patrimoniului natural al orașului nostru.

Nu putem permite ca un astfel de colț de natură să dispară sub ochii noștri fără a face nimic. Este timpul să acționăm pentru a proteja ceea ce a mai rămas din pădurea de pe Muntele Cozla, înainte de a fi prea târziu.

Domnilor de la conducere, mai lăsați puțin joaca de-a basmele pe Cozla și ocupați-vă de lucrurile cu adevărat importante!